Muzeul de Mineralogie / Colecţia sistematică de minerale

Colecţia sistematică expune 4.500 de eşantioane din cele peste 10.000, aparţinând celor 9 clase de minerale, succesiunea de prezentare în cadrul fiecarei clase fiind cea definită de mineralogul german Strunz. Sunt ilustrate peste 700 de specii minerale distincte (aproximativ 850 de denumiri, inclusiv varietăţi), provenind din România sau din străinătate, dintr-o gamă foarte variată de localizări geologice (ocurenţe) semnificative.

1. Elemente native. Include Colecţia de aur nativ, cu care debutează elementele native. Alte elemente native bine reprezentate sunt cuprul, argintul (de exemplu, de la Kongsberg, Norvegia), fierul, arsenul (agregate sferiodale de la Săcărâmb şi Hondol, România, sau de la Echizen, Japonia), sulful (cristale de până la 6 cm de la Girgenti, Sicilia), grafitul şi diamantul. De mare valoare ştiințifică sunt eşantioanele de telur, un mineral rar descris pentru prima dată în lume din România (Faţa Băii, lângă Zlatna, județul Alba) de către Muller von Reichenstein (1782).

2. Sulfuri, sulfosaruri, telururi. Este una dintre clasele de minerale cele mai bine ilustrate în Colecția sistematică, dată fiind bogăţia în minerale de acest tip în zăcămintele din România. Grupează în majoritatea cazurilor minerale cu aspect metalic, din care în mod tradiţional s-au obţinut principalele metale pentru industrie (Cu, Pb, Zn, etc.). Dintre acestea calcopirita, sfaleritul şi galena sunt cele mai cunoscute. Pot fi admirate cristale perfecte de pirită de până la 3.5 cm din mina Bucium-Arama, județul Alba (recunoscută pentru „recordul naţional" de dimensiune înregistrat de acest mineral), cât şi cristale de stibină de forme variate din zona Baia Mare. Un grup de minerale rare, de mare valoare ştiințifică îl constituie telururile de aur și argint din Munţii Apuseni: petzit, silvanit, krennerit, nagyagit - descrise pentru prima dată din România (Săcărâmb, Baia de Arieş), iar hessitul (Boteş) este prezent cu cristale de mari dimensiuni (1-3 cm). 

3. Halogenuri. Depresiunea Transilvaniei, care în urmă cu aproximativ 12 milioane de ani constituia o uriașă lagună sărată, s-a acoperit, prin evaporare treptată, cu un strat masiv de sare gemă, rocă sedimentară alcătuită din mineralul halit. Nu puteau astfel să lipsească din colecţie cristale variate, de mari dimensiuni (până la 13 cm) de halit din diverse mine (saline) din această regiune, ca şi din alte zone „clasice", cum ar fi Stassfurt (Germania), Wieliczka (Polonia) sau California (SUA). Un alt mineral spectaculos prin perfecţiunea cristalelor şi varietatea de culori (violet, verde, galben, etc.) este fluorina, prezentă în colecţie prin eşantioane din România (Cavnic, Banat) şi străinătate (Germania, Marea Britanie, etc.). Mai atrag atenţia cristalele verzi de 2,5 cm de atacamit (Chile).

4. Oxizi și hidroxizi. Grupa cuprinde unele dintre cele mai răspândite minerale din scoarţa terestră (aproximativ 17% din totalul de specii, dintre care 12% revine doar oxizilor de siliciu reprezentati în special de cuarţ şi opal). Sunt expuse zeci de eşantioane de cuarţ (ametist, cristal de stâncă, cuarţ fumuriu) - inclusiv calcedonii (agat, jasp, etc.), precum şi opal (nobil, de foc, lemne opalizate), din România şi din străinătate. Alte geme din această clasă sunt reprezentate de varietăţile nobile de corindon (safir, rubin) şi crisoberil. Magnetitul şi hematitul constituie principalul minereu de fier, în Romania fiind exploatat în special în Banat (de exemplu, Ocna de Fier) sau la Maşca-Băişoara, județul Cluj.

5. Nitrați, carbonați, borați. Mineralul cel mai bine reprezentat în expoziţie este calcitul, reprezentat de cristale incolore şi perfect transparente (inclusiv „spat de Islanda"), roz (cu conţinut de mangan) sau - „specialitatea" zonei Baia Mare - negre sau bicolore (alb şi negru). Cristale maclate de aragonit de la Spania Dolina (Slovacia), de până la 7 cm sau de la Corund, județul Harghita (1-2 cm) se numără printre rarităţi. Două minerale de cupru, viu colorate - azuritul (albastru) şi malachitul (verde) reţin, de asemenea, atenţia. Dintre speciile rare amintim ludwigitul de la Ocna de Fier, județul Caraș-Severin, respectiv szaibelyitul şi kotoitul de la Băiţa, județul Bihor, minerale descrise pentru prima dată în literatura din România. 

6. Sulfați, cromați, molibdați, wolframați. Cristale perfecte de celestină de la Copăceni sau Cluj stau alături de cele din străinatate (Germania, Italia, Franta, SUA, etc.). Baritina este un alt mineral spectaculos, datorită cristalelor lamelare dispuse în rozete (de exemplu, din zona Baia Mare) sau, mai rar, a celor columnare (Franța, Marea Britanie, SUA). Gipsul poate fi prezent sub forma masivă - alabastru, sau sub formă de cristale de diverse forme şi mărimi. Mai atrag atenția crocoitul (Tasmania, Australia) prin culoarea roşie de foc, sau sulfații de cupru (calcantit, devillin, etc.), cu diverse nuanţe de albastru şi verde.

7. Fosfați, arseniați, vanadați. Cristale de forme şi culori variate de apatit din ocurenţe renumite de pe glob (Canada, Germania, Cehia, Austria, Norvegia etc.) stau alături de specii rare, unele descrise din Romania (de ex. krautitul de la Sacaramb, jud. Hunedoara). De asemenea atrag atenţia prin culorile lor vii - albastru şi verde - fosfaţii şi arseniaţii de cupru (turcoaza, lavendulanul etc.). 

8. Silicați. Este clasa cu numărul cel mai mare de specii minerale (peste 25% din total), ponderea lor în natură fiind mult mai însemnată (ei alcătuiesc aproximativ 80% din scoarţa terestră). În general sunt minerale transparente şi dure; atunci cand prezintă culori vii pot fi folosite ca pietre de podoabă: granaţii, topazul, berilul (cu varietăţile smarald şi acvamarin), turmalina, jadeitul şi nefritul (ambele cunoscute sub numele de „jad") etc. Majoritatea provine din zone renumite de pe glob (Rusia - Munții Ural, Italia, Brazilia, SUA, etc.). Minerale rare, ca de exemplu gehlenitul - pentru care România deţine „recordul" mondial de dimensiune a cristalelor, 15 cm (în colecție se află cristale de până la 7 cm) sau tilleyitul de la Vaţa de Sus, județul Hunedoara sunt de mare interes ştiinţific. Feldspaţii (inclusiv varietăţile „nobile" cum ar fi amazonitul sau labradoritul) sunt prezenţi într-o mare varietate.

9. Minerale organice. Este o clasă cu un număr redus de specii minerale, alcătuită din compuşi ai carbonului, hidrogenului şi oxigenului. Cele mai spectaculoase eşantioane în muzeu sunt cele de ambră (chihlimbar) (metaforic denumită şi „lacrima zeilor") de la Colţi, județul Buzau şi Vălenii de Munte, județul Prahova. Acest mineral a apărut prin transformarea în timp a unor răşini vegetale naturale; uneori poate îngloba, în fazele incipiente, insecte sau alte vieţuitoare fosile. În plus sunt expuse diferite tipuri de cărbuni - roci organice combustibile formate din substanţa organică bogată în carbon obţinută prin transformarea plantelor fosile.